Habit

Habit

Half past 8 in the morning. The phone’s
alarm starts to ring.
That sharp sound sets one’s teeth on edge
I bury my ear in the pillow.
Lie back down and drag on for another hour.
I might fall back to sleep this way, thus
set the alarm once more.
Exactly 10 minutes later,
the alarm starts to ring again.
Ah, don’t feel like waking up.
Another 5 minutes, another 2 minutes, until I’m unable to drag any longer
what a pity for the early morning.
Yet after barely standing up
my eyes won’t open.
Like black disks, the puffy and swollen eyes
as if bearing a grudge, recklessly rubbing it.
Though the mind is clearer now. But
the body is leaning towards the bed.
With one eye close and another barely open
surveying the area.
The books I read last night are scattered all over the floor
even the clothes, leftover bread, magazines…
All look the same as they were yesterday
fortunately, I thought.
Gradually the morning brighten, slowly
the body feels more awake too.
Having a clearer mind, I picked up the shirt that dropped on the ground
wore it.
Then slip one leg into the jeans,
until the next one is in
once again a little time passed.
Getting up from the bed
going towards the toilet,
day by day, the repetitive morning scene.

 

 

Obiceiuri

Trecut de jumatatea lui 8 dimineaţa.   Alarma începe să sune.
sunetul  ascuţit face sa-mi  scrasneasca dintii

Mi-am îngropat urechea în pernă.
Stau pe spate si incerc sa mai dorm  o oră.
As putea cadea din nou in somn, dar
setez alarma inca o dată
Exact 10 minute mai târziu,
alarma incepe sa sune din nou.
Ah,  simt ca nu ma  trezesc...
Inca 5 minute si inca 2 minute, până când sunt în imposibilitatea de a trage de timp
Ce păcat pentru primele ore ale dimineţii.
Cu toate acestea, după ce ma ridic  în picioare
ochii mei nu se vor deschisi.
Cum ar fi discurile negre, ochii umflati sunt
ca si cum mi-ar purta pica, din imprudenţă pentru frecare.
Totusi mintea este mai clara acum. Dar
corpul este înclinat spre pat.
Cu un ochi inchis si altul abia deschis
survolez  zona.
Cărţile citite din  ultima noapte sunt împrăştiate peste tot pe podea
chiar si haine, resturi de paine, reviste …
Toate arata la fel cum au fost ieri
din fericire, m-am gândit.
Treptat ,lumina diminetii creste
organismul se simte  mult mai treaz.
Având o minte mai clară, am luat tricoul cazut pe jos si l-am imbracat
Apoi, un picior în blugi,alunecand,
din nou un pic de timp a trecut.

Ma ridic din pat
merg la toaletă,
zi de zi,aceeasi  scena de dimineata repetitiva

Dimineata,as vrea ca totul sa revina la normal

Tonul de apel pe care nu vreau să il aud
incepe sa sune tare
Este managerul.
Am inceput din nou. Unu, doi, număr până la trei
deşi pur şi simplu voi iesi din pat
Repetarea non-stop a acestui război în fiecare dimineaţă
nu are nici o modalitate de a-i pune capăt.
În afara uşii există doar oameni care ma asteapta.
Deşi este greu de crezut, dar există doar acele persoane.
Cum ar fi sentimentul de a avea o sută de pietre mari şi grele
apăsând pe umerii mei.
Comparativ cu îmbunătăţirea stării corpului
este mai bine sa sar în mare şi sa mor, cum este dimineaţa.
Ah, din nou,  fiind cu picioarele goale este prea bine
dimineaţă as dori să fie totul revenit la normal.

În fiecare dimineaţă, in pat, unde eu nu pot deschide ochii, timpul in care ma bibilesc devine mai lung.  Peisajul dulce de dimineaţa imi aparţine mie (se refera la obiceiurile de igiena unde vrea sa aiba intimitate)